Construită în anul 1911, după planurile lui Adolf Linz în stil maur, clădirea reflecta şi o oarecare influenţă arhitecturală caldeeană.
A rămas , o singură sinagogă în Constanţa. Şi ea este, astăzi, o ruină.
La intrare, uşile monumentale de lemn, cu splendide (odata) vitralii mozaice, sunt aproape distruse de vremea aspra şi de manutele dibace ale oamenilor. Acoperisul de lemn masiv, de la intrare, care învelea pereţii, a fost demult utilizat drept combustibil.
Odată trecut pragul, te copleşeşte frumuseţea arabescurilor rămase, de un albastru şi roşu ireale, cu coloane masive, bine proporţionate şi ingenios repartizate. Îţi poţi lesne imagina efectul de culoare din interiorul clădirii dacă ai în vedere coloritul bucăţilor de sticlă de la geamuri şi al luminii care pătrunde dinspre mare.
Au fost furate toată lemnăria şi feroneria. Obiectele de cult au dispărut iar podeaua este plină de resturile tavanului, zidurilor şi de murdării aruncate de locatarii provizorii. Vitraliile de interior sunt descompletate, în unele părţi s-au distrus complet iar crăpăturile masive din pereţii de la intrare ameninţă o iminentă prăbuşire.
Şi mai grav: de un sfert de secol, nicio publicaţie constănţeană, niciun deputat constănţean, niciun primar al Constanţei, niciun reprezentant al culturii constănţene, nicio voce a societăţii civile constănţene nu au vorbit despre de-vastarea Sinagogii.
O tăcere vinovată şi, în definitiv, criminală din punct de vedere al patrimoniului, un larg consens care convine tuturor factorilor implicaţi.
Va fi o uşurare când totul va deveni un morman de moloz şi cărămizi. Atunci, prompt, autorităţile locale şi forurile culturale vor da aviz pentru câteva buldozere să igienizeze terenul şi să se construiască o cochetă clădire din BCA şi termopane, menită funcţionării birourilor pentru firmele care intermediază câte ceva.
Sinagoga Mare Constanta
